O similă în "Scarlet Scrisoarea" apare în prologul cărții când naratorul scrie că vocea consistentă a bătrânului este "ca o cioară de cocoș sau o explozie a unui clarion". O similă este o figură de vorbire care compară două lucruri care nu sunt similare cu "cum ar fi" sau "ca."
Nathaniel Hawthorne folosește similes în toată cartea. În primul capitol, naratorul scrie că o expresie urâtă care strălucește pe fața unui bărbat este "ca un șarpe care se plimba rapid peste ele". În capitolul opt, el scrie că copilul Pearl, care stă pe pervazul ferestrei, arată "arătând ca o pasăre tropicală sălbatică, cu un penaj bogat, gata să zboare în aerul superior."
Hawthorne folosește de asemenea simulări care folosesc cuvântul "as." De exemplu, el scrie că un om care a dispărut din societate a dispărut "din viața la fel de complet ca și cum ar fi fost într-adevăr la fundul oceanului". Mai târziu, în capitolul zece, Dimmesdale spune că o persoană poate părea "pură ca zăpada nou-căzută", dar încă are un păcat semnificativ în inima ei.
Hawthorne folosește de asemenea un număr de simboluri adjectivale în text, scriind că cineva are o "încruntare sfântă" în capitolul 11 și descrie o "inimă asemănătoare mormântului" în capitolul 15.
