Ecosistemele de apă dulce includ iazuri, lacuri, cursuri, râuri și zone umede. Apa dulce înseamnă că corpul apei are o concentrație de sare mai mică de 1%. Viața plantelor și a animalelor ecosistemelor de apă dulce nu supraviețui în apă sărată.
Lacurile și lacurile variază de la câțiva metri pătrați la mii de mile pătrate. Acestea apar pe tot globul, dar au o concentrație ridicată în zonele din emisfera nordică care au fost afectate de ghețarii Ice Age. Soarele încălzește stratul de lângă țărmul unui lac, zona litorală. Speciile includ alge și alte plante, melci, larve de insecte, crustacee și pești. Păsările de apă, șerpii și broaștele țestoase din zona litorală se hrănesc cu ele. Stratul superior de pe țărm, zona limpede, găzduiește plancton și pește. Zona profundă, cea mai adâncă parte, este mai rece și găzduiește heterotrofe, creaturi care mănâncă organisme moarte.
Râurile și râurile au ape de apă la izvoare și lacuri sau în topitură de zăpadă. La gură, râul se golește într-un alt corp de apă, câteodată un alt râu sau o mare sau ocean. Apa este mai curată la nivelul apei, are mai mult oxigen și are mai multe organisme de apă dulce, cum ar fi păstrăvul și heterotrofii. La gura în care apa este adesea tulbure din sedimente, poate exista mai puțin oxigen și există forme de viață mai puțin diverse și diferite tipuri de organisme, cum ar fi crapul și somnul. Organismele diferă, de asemenea, de la apropierea băncilor până la mijlocul râului.
Zonele umede sunt corpuri de apă în picioare care includ mlaștini, mlaștini și mlaștini. Speciile de plante sunt cunoscute ca hidrofite, care sunt adaptate la umiditate și umiditate. Păsările, reptilele, amfibienii și animalele de blană își fac casa în zonele umede. Unele zone umede sunt mlaștini de sare și nu sunt considerate ecosisteme de apă dulce.
