Cele șapte păcate moarte ale "Infernului" lui Dante sunt pofta, lacomia, lăcomia, lenea, mânia, invidia și mândria. Dante a traversat căile cu sufletele condamnate la eternă condamnare când călătorea prin Infern, câștigând o înțelegere mai profundă, pe măsură ce studia situația lor. Păcătoșii pe care Dante l-au întâlnit au fost pedepsiți pentru păcatul morții pe care au fost cel mai vinovați în viață.
Lista celor șapte păcate mortale a fost compusă de Papa Catolică Grigore cel Mare în secolul al VI-lea. Fiecare păcat este în opoziție cu una dintre cele șapte virtuți sfinte: castitatea, temperanța, abstinența, răbdarea, diligența, umilința și bunătatea. Pofta este definită ca o dorință sexuală excesivă. Gripa este o risipă de răsfăț. Lăcomia sau avariția reprezintă un alt păcat de exces, cel mai frecvent referindu-se la iubirea excesivă a banilor. Dante a privit leneșul drept păcatul mijlociu, caracterizându-l ca fiind un eșec la iubirea lui Dumnezeu și a creației Lui. Mânia este sinonimă cu furia sau ură și duce la greșeli, cum ar fi dorința de a se răzbuna, violența abuzivă și refuzul de a ierta. Invidia sau gelozia este actul de a venera ceva admirabil care aparține unei alte persoane. Mândria este păcatul care a dus la căderea lui Lucifer din cer. Catolicismul consideră că mândria este păcatul cel mai important și cel mai profund din care sunt derivate toate celelalte.
