Câteva exemple de personificare în Macbeth includ liniile "noapte întunecată strangulează lampa care călătorește" (Actul 2, Scena 4) și "noi necazuri /Strike heaven on the face" (Actul 4, Scena 2) /strong> Shakespeare folosește deseori personificarea, care este un dispozitiv literar prin care ideile și obiectele non-umane sunt denumite uman.
Este, în esență, un tip de metaforă, folosit pentru a evoca imaginile puternice despre care Macbeth este cunoscut.
Un alt exemplu cheie de personificare în piesă apare în Actul 5, Scena 5, când Macbeth descrie viața ca fiind "o umbră plină de mers, un jucător sărac". El spune că, în mod despredicitor, ca răspuns la vestea că "copacii" lui Birnam Wood mărșăluiesc pe Dunsinane.
