Avantajele eșantionării sistematice asigură o acoperire uniformă și o simplitate. Dezavantajele includ prejudecăți și riscuri de modele sau subreprezentări. Eșantionarea sistematică este utilă pentru multe tipuri de cercetare, inclusiv pentru orice tip de cercetare care necesită o analiză a persoanelor, cum ar fi cercetarea umană, vegetală sau animală.
Cercetarea sistematică înseamnă, în principiu, alegerea unui procent din populație pentru eșantionare, apoi găsirea unui mod concret de a alege acel procent, cum ar fi fiecare al zecelea individ. Aceasta este o metodă simplă de eșantionare, făcându-l o alegere bună pentru cercetarea de bază, cercetători noi sau primii pași ai cercetărilor mai complicate. Când este făcut corect, acest stil de cercetare oferă o acoperire chiar pe zonă, astfel încât, teoretic, mostrele rezultate sunt o reprezentare exactă a populației.
Cu toate acestea, cu prelevarea aleatorie, este întotdeauna posibil ca indivizii aleatorii să nu fie o reprezentare exactă a întregii populații. De exemplu, dacă fiecare cincea casă are patru dormitoare, dar toate cele două au în jur de două, prelevarea probei la fiecare cincea casă pentru numărul dormitorului dă un rezultat părtinitor care nu reprezintă populația reală. Acest tip de model accidental sau prejudecată reprezintă un dezavantaj riscant al eșantionării sistematice, iar oricine eșantionează în acest fel trebuie să vină cu măsuri pentru a contracara această inexactitate.
