"Narativul personal" al lui Jonathan Edwards se referă la problemele legate de religie, emoționalism, voință divină și convertire. Jonathan Edwards folosește o formă autobiografică pentru a analiza ce factori fac o experiență creștină autentică. Edwards se îndreaptă spre conflictele emoției, alegerii și voinței divine, într-o încercare de a descoperi definiția unei experiențe de conversie a adevăratei religii.
"Narațiunea personală" începe cu Edwards reflectând experiențele sale din copilărie cu religia. Experiențele au fost umplute de emoții puternice care s-au desființat rapid, lăsând ceva dorit. După ce sa întors într-o viață de păcat, Edwards a încercat din nou să mențină o viață religioasă, cu o stare de pură voință, care a eșuat. Edwards a încercat ulterior o abordare intelectuală, precum și o abordare instinctuală, în interior, a problemelor spirituale pentru eventuala nemulțumire. Spre sfîrșitul "Narativului personal", Edwards subliniază că o adevărată experiență spirituală poate fi atinsă numai de ceva în afara a ceea ce ar putea oferi mintea umană.
În timp ce mulți termeni abstracți sunt folosiți în "Personal Narrative", Edwards îmbrățișează lipsa de cuvinte pe care nu este în stare să o exprime ca fiind "experiența inexprimabilă a prezenței lui Dumnezeu". Edwards compară, de asemenea, minunile naturii cu Dumnezeu în "Personal Narrative", și își exprimă încântarea în ele în timp ce ia timp să-și povestească despre neajunsurile sale pentru a descrie torturile unui credincios.
