Triumful spiritului uman este folosit în întreaga literatură, artă, cultura popă și chiar religie, referindu-se la aspectele necorporale ale omului care îi ajută să-și depășească adversitățile și să-și atingă obiectivele. încorporează diverse facultăți pe care oamenii le au, cum ar fi intelectul, emoțiile și creativitatea unei persoane.
Spiritul uman tinde să fie folosit și în legătură cu ideea de voință a ființelor umane, care le permite să facă lucruri extraordinare, chiar și în cele mai grave circumstanțe. În acest fel, religiile folosesc ideea ca spiritul uman să reprezinte sursa sentimentului de libertate al omenirii. Biblia tinde să descrie spiritul uman într-un sens mai metafizic, în care spiritul uman este sursa ființei umane.Ideea se bazează pe ideea că oamenii se confruntă cu dureri și suferințe de-a lungul vieții lor. Cu toate acestea, voința umană de a reuși, de a persevera împotriva tuturor șanselor, permite oamenilor să-și atingă obiectivele sau să supraviețuiască în circumstanțe care altfel le-ar învinge sau le ucide. Chiar și astăzi, scriitorii tind să echivă ideea că spiritul uman este triumfător în vremuri de dezastre naturale, unde oamenii se ajută unul pe altul să supraviețuiască și să se recupereze de la devastarea cauzată de circumstanțe copleșitoare.
