"Traversa" lui George Herbert înseamnă că omul este întotdeauna neliniștit și se străduiește mai mult și că este necesar să forțeze omenirea să-L caute pe Dumnezeu și să fie bună. Prima stâncă vorbește despre cum a vrut Dumnezeu să binecuvânteze omenirea cât mai mult posibil. Al doilea este unul dintre cheile poemului și afirmă că Dumnezeu a binecuvântat omul cu totul, cu excepția odihnei.
Prima parte citește: "Când Dumnezeu la făcut la început pe om, /care avea un glas de binecuvântări în picioare; /Lasă-ne (zice el) să-l umplu de tot ceea ce putem." Dumnezeu varsă înțelepciune, plăcere, onoare și alte binecuvântări pe om în cea de-a doua stanză. Ultima linie a celei de-a doua stanțe, "Rest in bottome lay", înseamnă că singura binecuvântare pe care Dumnezeu nu ia dat omului a fost odihnă. În cea de-a treia stanză, Dumnezeu se îngrijorează că omul "îmi va adora darurile în locul meu". Drept rezultat, în cea de-a patra stanză, Dumnezeu decide să-i "păstreze cu o repulsie neplăcută". El concluzionează: "Dacă nu i-ar fi plăcut binele, totuși îmbrăcămintea lui /l-ar putea lăsa la piept." Deci, în mod esențial, Dumnezeu dorește să-l mențină pe om neliniștit și obosit pentru al forța să se întoarcă la Dumnezeu pentru pace, pentru că omul nu îl poate găsi în altă parte.
