Profesorii religioși hinduși sunt numiți guru, iar rolul lor este să acționeze ca mediator între suflet și Suprem, acționând în același timp ca un interpret și învățător al shastrei și ca o voce a divinului. /strong> Guru-i adesea pe ucenici, cunoscuți sub numele de diksha.
Scriptura hindusă se spune că a fost inițial trecută prin tradiție orală. Transmisia orală originală a Scripturii se numește shabdabrahman. Învățăturile scripturilor hinduse sunt denumite și cunoștințe vedice.Rolul și starea unui guru depind adesea de școala hinduismului. Advaita, de exemplu, plasează guru-ul la același nivel cu Dumnezeu, în timp ce alte școli, cum ar fi bhakti, afirmă că un guru este un învățător și mediu pentru Dumnezeu, care nu au putut să devină niciodată Dumnezeu înșiși.
Disciplina de sine este esențială pentru hinduism, motiv pentru care este important să ai un profesor și un îndrumător spiritual. Un guru nu numai că îi ajută pe un discipol să înțeleagă cuvintele și semnificația Scripturii, ci ajută să cultive și să încurajeze auto-disciplina și creșterea spirituală pe care un discipol are nevoie pentru a putea înțelege pe deplin Scriptura.
Există o serie de analogii în hinduism care subliniază importanța profesorului, cum ar fi faptul că copiii mici trebuie să depindă de mama lor și că numai cărțile nu sunt suficiente pentru a împărtăși cunoștințe reale.
