Moralul "Îmbrăcămintei noi a împăratului" este că oamenii ar trebui să fie dispuși să vorbească dacă știu adevărul, chiar dacă ei cred că toți ceilalți vor râde de ei. Un alt posibil moral al povestea este că oamenii nu ar trebui să creadă lucruri fără dovezi empirice. Al treilea punct de vedere moral este acela că copiii vorbesc adevărul.
În "Îmbrăcămintea nouă a Împăratului" de Hans Christen Andersen, câțiva escroci care se prefac că sunt țesători fac un costum special pentru un împărat. Ei spun împăratului și urmașilor săi că hainele sunt invizibile pentru oamenii care sunt prea proști pentru slujba lor. Nimeni nu poate vedea îmbrăcămintea, dar nimeni nu vrea să admită acest fapt, deoarece nu vrea să fie identificat ca fiind nebun.
Într-o versiune mai veche a povestirii sa spus că o persoană nu putea vedea îmbrăcămintea dacă nu era chiar copilul tatălui său. Îi este frică să fie identificată ca nelegitimă, oamenii din această versiune s-au prefăcut de asemenea că pot vedea îmbrăcămintea. Andersen a citit citeva din versiunile anterioare ale povestii, dar a decis sa schimbe premisa care tip de oameni nu au putut vedea hainele.
La sfârșitul povestirii, un copil este cel care să arate adevărul. Încet, toți oamenii din regat recunosc că nu pot vedea îmbrăcămintea, iar adevărul despre țesători este dezvăluit.
