Archaea nu sunt bacterii, ci microbi procarioti care își ocupă propriul domeniu unic și sunt implicați în aproape orice ciclu chimic din mediul înconjurător. Ele pot fi găsite în unele dintre cele mai extreme medii de pe pământ și joacă roluri vitale în multe dintre ciclurile geochimice de care depind alte organisme. Archaea este capabil să extragă azot din amoniac, să captureze carbon și să genereze și să oxideze metanul.
Importanța academică a lui Archaea nu poate fi supraevaluată. Descoperirea în anii 1970 a acestui domeniu al vieții a extins foarte mult înțelegerea biologilor despre originea vieții pe pământ. O teorie este că viața a început în medii cu temperaturi înalte și că abilitatea de a trăi sub punctul de fierbere al apei sa dezvoltat foarte bine după ce primii microbi au evoluat. Această teorie particulară a fost inspirată de arheologii extremofili, de arcașii care se dezvoltă în condiții extreme, de obicei dăunătoare vieții.
Arheologii sunt, de asemenea, importanți pentru taxonomiști. Unitatea de bază a taxonomiei este specia. Dintre formele de viață eucariote, o specie este un grup cu flux de gene între membrii săi, dar care nu permite fluxul de gene în afara grupului. Totuși, arheologii schimbă frecvent gene prin ceea ce ar fi, în mod normal, limite de specii. Ca rezultat, unii taxonomi și geneticieni reconsideră definiția comună a speciilor în cele trei domenii ale vieții.
