Diferența dintre memoria statică de acces aleatoriu și memoria dinamică cu acces aleatoriu este în modul în care acestea dețin date: DRAM necesită actualizarea datelor la intervale regulate, în timp ce SRAM nu necesită actualizarea periodică a datelor, atât timp cât puterea furnizarea rămâne intactă. Din acest motiv, cele două tipuri de memorie RAM sunt, de asemenea, diferite din punct de vedere structural.
SRAM și DRAM sunt cele două tipuri de memorie cu acces aleatoriu și fiecare are propriile avantaje și dezavantaje. DRAM este în general mai lent decât SRAM datorită circuitelor suplimentare necesare pentru ciclurile de reîmprospătare a datelor.
Un cip DRAM cuprinde mai multe celule de memorie. Fiecare celulă deține doar un singur bit de informație și este alcătuit dintr-un condensator și un tranzistor. Desigur, acestea sunt părți extrem de minuțioase, iar mii dintre ele se pot încadra într-un singur chip de memorie. O complicație majoră introdusă de circuitul suplimentar în DRAM este că necesită mai multă putere pentru reîmprospătarea datelor. Această diferență are implicații semnificative în dispozitivele care utilizează baterii.
Tehnologia folosită în SRAM necesită ca celula de memorie să aibă mai multe tranzistoare pentru a ține o anumită cantitate de date. Din acest motiv, o celulă de memorie din SRAM mănâncă mai mult spațiu pe un cip în comparație cu o celulă de memorie dinamică. Astfel, SRAM oferă utilizatorilor mai puțină memorie pe cip și aduce o mare diferență de cost între cele două.
Pe scurt, SRAM este rapid și mai scump, în timp ce DRAM-ul este mai lent și mai ieftin.
