Se recomandă corelarea clinică atunci când rezultatele unui test de diagnosticare, inclusiv biopsii, raze X sau RMN, sunt anormale. În acest caz, medicul utilizează o combinație de rezultate din testul de diagnostic și vârsta persoanei, istoricul medical anterior, testul clinic și alte rezultate relevante pentru a face un diagnostic definitiv.
Potrivit New Health Guide, medicii se bazează adesea pe o corelație clinică după ce imaginea sau scanarea țesutului pacientului este anormală sau suspectă. În timpul corelării clinice, furnizorul de servicii medicale compară și contractează constatările clinice ale pacientului. Astfel de constatări pot include semne sau simptome ale unei anumite boli sau afecțiuni, cum ar fi ganglioni limfatici umflați. De exemplu, un pacient cu ganglioni limfatici umflați împreună cu oboseala poate suferi o scanare, cum ar fi o raze X, pentru a determina dacă o cauză de bază este vizibilă prin imagistică. În cazul în care există o anomalie în imagistică, medicul poate face un diagnostic pe baza simptomelor, vârstei și istoricului pacientului și alte criterii.
