Potrivit lui Bob Lowry, cheia la discursurile de pensionare este conștiința, practica și conștiința publicului. Lowry avertizează că, deși este important să discutăm viața carierei de la început până la sfârșit, discursul trebuie să conțină nu acoperă fiecare moment.
Potrivit lui Lowry, un discurs bun ar trebui să fie nu mai mult de 10 minute. Acest timp ar trebui să fie folosit ca o ocazie pentru a ajuta la înălțarea colegilor de soldați, mai degrabă decât la aggrandizarea realizărilor personale. Discursul ar trebui adaptat soldaților și oricui altcuiva care se află la ceremonia de pensionare. Audiența va fi probabil formată dintr-un amestec de soldați tineri și mai în vârstă. Lowry remarcă faptul că un discurs bun are referințe la locul de muncă pe care toți colegii îl pot aprecia. Discursul trebuie să fie pozitiv, optimist și să aibă o informație succintă despre planurile de viață post-pensie la sfârșit. Discursul ar trebui să ofere mulțumiri persoanelor care au acordat asistență de-a lungul anilor și ar trebui să evite orice glumă în detrimentul altei persoane. Este important ca vorbitorul să pună accentul pe efortul echipei de realizări pe care vorbirea le face, iar vorbitorul trebuie să-și amintească personalul de serviciu și colegii săi. Lowry recomandă încheierea discursului cu gânduri despre aspecte ale carierei pe care vorbitorul se așteaptă să le lipsească cel mai mult și îi sfătuiește pe vorbitor să-și amintească faptul că scopul real al discursului este acela de a mângâia pe cei care rămân în urmă la locul de muncă.
