Deși frecvența variază în funcție de animalul individual, câinii surzi pot scoate și scoate coaja. Nu latră ca răspuns la stimuli auditivi cum ar fi câinii cu auz normal, dar pot lătra sub stimuli vizuali sau la sunete pe care le pot auzi dacă nu sunt complet surzi.
Lăbirea prelungită sau neobișnuită poate fi un simptom al surzeniei cu debut la adulți, pe măsură ce câinele încearcă să compenseze pierderea auzului. Deși lătratul servește unui scop comunicativ, este mai degrabă un comportament instinctiv decât un limbaj învățat; câinii care s-au născut surzi pot lătra în circumstanțele potrivite. Surzii câinilor adesea latră mai puțin decât alți câini.
