Termenul "viteza master" în poemul Robert Frost cu același nume se referă la calitatea îndelungată a iubirii. Poetul descrie calitatea transcendentă a legăturii dintre doi oameni îndrăgostiți care sunt capabili să reziste la trecerea timpului prin amintiri.
Frost a scris poemul ca un tribut adus fiicei sale, Irma, și logodnicului său, John Cone, în ziua nunții lor din 1926. El folosește mai întâi formele naturale de viteză, cum ar fi mișcarea vântului și a apei, pentru a servi un contrast cu viteza acordată celor două persoane care se unesc în dragoste. Această "viteză master" este mai degrabă figurativă decât literală, având în vedere că nu poate fi măsurată sau cuantificată. Cu toate acestea, capacitatea cuplurilor de a forma amintiri de durată care aprofundează legătura umană transcende aspectul fizic al vieții.
Linia finală a poemului, "Împreună aripă de aripa și vâsla de vâslit", este o metaforă a legăturii de neîntemeiate formată de doi oameni care aleg să se alăture vieții lor împreună, rezultatul "vitezei comandantului". Interesant este că această linie apare și pe piatra funerară Frost cu soția sa, Elinor, indicând că poezia este autobiografică, precum și un omagiu față de natura veșnică a iubirii.
