"Un Hanging", un eseu narativ al lui George Orwell, descrie executarea unui om prin agățare. Inspirat de timpul petrecut în poliția imperială indiană, Orwell a scris eseul agățat de la prima comandă.
Eseuul lui Orwell începe cu un ton de detașament discertabil. Vorbitorul pare mai puțin experimentat decât colegii săi polițiști în materie de executare, dar abordează observarea sa de sarcină oarecum clinic. Primul paragraf este o descriere detaliată a omului condamnat; Orwell remarcă mișcarea mușchilor și mersul distinctiv. El continuă să detalieze un moment în care omul condamnat, condus de umerii de către un ofițer de poliție, împiedică cu ușurință o băltoacă.
Prin această observație, tonul și angajamentul vorbitorului se schimbă drastic. Acțiunea pe care omul o luase pentru a evita umezirea picioarelor sale scânteie identificarea în difuzor. Dintr-o dată, sarcina executării nu mai este clinică, iar condamnatul este privit ca un om viu, respirator. Orwell vorbește despre gravitatea de a lua viața unui om, marcând că trupul său este încă plin de vigoare și nu dorește să moară. Cu această schimbare de vedere, Orwell identifică omul, o gândire care încă mai ia aer, ca parte a aceluiași grup din care face parte. Eseul se încheie prin a nota că, odată cu moartea omului, grupul este mai puțin un om.
