O acțiune reflexă apare atunci când organismul răspunde la un stimul fără implicarea creierului. Baterea pleoapelor și retragerea rapidă a mâinilor de pe o suprafață fierbinte sunt exemple de acțiuni reflexe. Contracția elevilor ochilor atunci când este expusă la lumină strălucitoare este un exemplu perfect de acțiune reflexă.
În mod normal, creierul coordonează un răspuns la orice stimul prin intermediul măduvei spinării și a sistemului nervos central. În anumite circumstanțe, creierul este ocolit pentru un răspuns foarte rapid. Un răspuns durează mai mult atunci când creierul, nervii și măduva spinării sunt implicați.
Toate acțiunile reflexice apar foarte repede, fără să se gândească. Acțiunea nu este premeditată, iar aceasta o face instantanee. Căile care provoacă o acțiune reflexă se numesc arcuri reflexe. Aceste arce constau dintr-un nerv senzorial, neuroni sau celule nervoase și un nerv motor. Neuronii sunt ca niște căi senzoriale. Milioane de neuroni sunt interconectați pentru a face un nerv. Căile neuronale fac posibilă desfășurarea unei acțiuni de reflecție. Diferite grupuri musculare sunt implicate într-o acțiune reflexă.
Prima acțiune reflexă începe în uter, chiar înainte de naștere. Reflexele legate de atingere, suge și înghițire sunt gata de momentul nașterii.
