Sibilance este folosit ca un dispozitiv stilistic în poezie în care un sunet "s" se repetă mai mult de două ori în succesiune rapidă. Sibilanța este un tip specific de aliterație care folosește sunetele consonante moi "s", "sh", "ch", "th", "z", "x" și "c". Aceste consoane produc sunete ascuțite. Sunetul "s" este cel mai adesea folosit ca un sibilant.
Atunci când se utilizează un sibilant, sunetul se face folosind limba pentru a direcționa un curent de aer spre marginea ascuțită a dinților, care sunt ținute strâns împreună. Un sibilant nu trebuie să fie la începutul unui cuvânt.
Sibilanții sunt, de obicei, un sunet intens, motiv pentru care sunt deseori folosiți pentru a atrage atenția oamenilor, cum ar fi "Psst!" să cheme pe cineva sau să spună "Shhh!" pentru a avertiza pe cineva să fie liniștit. Poeții folosesc sibilanța pentru a crea o atmosferă într-o poezie și pentru a avea un efect muzical asupra cititorilor. Repetarea unui set de sunete similare atrage atenția publicului asupra cuvintelor cu acele sunete.
Cuvintele cu un sibilant includ "sip", "zip", "navă", "chip" și "viziune", care îl are în a doua consoană. Un exemplu de folosire a sibilanței în poezie este: "Trebuie să mă duc din nou în mări, spre marea singurătică și spre cer, și tot ce cer eu este o navă înaltă și o stea care să o conducă cu" poezia "Sea Fever "de John Masefield.
