O metaforă în "Sonetul 55" al lui Shakespeare este: "Dar veți străluci mai strălucitor în aceste conținuturi /Peste piatră nebăgită, a subiectului său la o lumină strălucitoare.
Shakespeare folosește o altă metaforă în aceste linii atunci când îi cheamă timp "slut", personificând timpul comparând-o cu o femeie murdară și brută. O a treia metaforă din poezie apare în liniile 1 și 2: "Nu marmura, nici monumentele aurite /Prinți, vor supraviețui acestei rime puternice". Aici el compară statuile, monumentele și sonetul însuși cu ființele vii cu o durată de viață.
