Asistentul pentru școli oferă o listă de dispozitive dramatice, cum ar fi ironia dramatică, paradoxul, soliloquia, deoparte și tragedia. Ironia dramatică apare atunci când cititorul cunoaște informații că personajele din joc nu știu.
Un paradox este o afirmație care pare a fi neadevărată, dar într-adevăr nu este. Scopul unui paradox este de a atrage atenția cititorului. Când un actor sau personaj are o soliloquie, el se află pe scenă, mărturisind sentimentele și gândurile sale. Soliloquies permite cititorului să știe care este caracterul gânditorului intern. Scopul unei lăsări deoparte este ca cititorul să știe ce gândesc personajul sau o pereche de personaje, iar liniile sunt spuse direct publicului. Tragedia este opusul comediei. O comedie nu este neaparat o piesă amuzantă, dar este una mai inimă. Caracteristicile unei tragedii includ un erou tragic, unul care a căzut din grație într-un fel și a învățat o lecție, iar acest personaj este mai grav în ceea ce privește conținutul și acțiunea.
Un alt termen dramatic este prefigurarea. Acesta este un indiciu sau câteva sugestii care dau audienței un vârf de sneak în ceva ce se va întâmpla în viitor. Imaginile sunt folosite pentru a ajuta cititorul să-și formeze o imagine în mintea sa despre ceea ce se întâmplă în drama.
