"Pentru orbirea lui", John Milton este un sonnet englez despre un om care se preda la voința lui Dumnezeu. În ea, Milton mărturisește că la jumătatea vieții sale, el a fost orbit și suferă o mare suferință personală, în sensul că singura lui speranță este în mila lui Dumnezeu. În multe privințe, această poezie este o alegorie, prin faptul că Milton își folosește povestea pentru a reprezenta situația universală și luptă între oameni.
De asemenea, Milton folosește personificarea în acest sonet. El se transformă în "răbdare" într-o ființă cu care poate vorbi și care poate să-i aducă mântuirea.
Aceasta este o meditație autobiografică spre interior, în care formatul de sonet Petrarchan folosit în mod obișnuit pentru a scrie despre dragoste este folosit în schimb pentru a scrie despre suferință și răscumpărare. A fost scrisă în 1655, la câțiva ani după ce Milton a devenit complet orb. El crede că orbirea lui a venit prin munca lui și că lucrarea lui era pentru Dumnezeu. Acest lucru este vital, deoarece Milton subliniază în lucrare faptul că Dumnezeu judecă omul prin lucrarea pe care o face pentru El. O linie faimoasă în poemul care subliniază valoarea lui de servitute este declarația lui Milton: "Ei servesc de asemenea pe cei care stau și așteaptă."
Deși a înfricoșat vederea lui, Milton a scris două dintre cele mai mari lucrări ale sale, "Paradise Lost" și "Paradise Regained", după ce a devenit orb.
