O hartă plană este o proiecție a suprafeței Pământului pe un plan bidimensional, conform NationalAtlas.gov. Deoarece suprafața Pământului curbează, orice proiecție pe o hartă plată creează distorsiuni. Un glob este reprezentarea cea mai corectă a Pământului, dar impracticabilă pentru majoritatea utilizărilor, în timp ce o redare plată este utilă, dar nu la fel de precisă. O hartă plată poate fi imprimată pe hârtie sau redată digital pe ecranul calculatorului.
Proiecțiile hărților creează cu ușurință vederi diferite ale unor părți mari sau mici ale Pământului, iar fiecare tip de proiecție are avantaje și dezavantaje, în funcție de scară și de destinația sa. Orice proiecție creează distorsiuni ale distanței, zonei, formei sau direcției, în timp ce diferite tipuri de proiecții minimizează una sau mai multe dintre distorsiuni. O proiecție folosită în mod obișnuit pentru a crea hărți plate este o proiecție Mercator, care arată linii lineare de latitudine și longitudine, ceea ce o face utilă pentru navigație deoarece direcțiile busolei sunt adevărate. Atlasul Național al Statelor Unite utilizează o proiecție Lambert Azimuthal Equal Area pentru că menține cea mai bună imagine a zonei și a distanței. Studiul geologic din S.U.A. utilizează o proiecție conformală, cum ar fi Mercator sau Lambert Conformal Conic, deoarece descrie cu mai multă precizie topografia prin menținerea unor relații precise și unghiuri precise peste o zonă mică.
