Ce este ironia la sfârșitul "unui călăreț în cer"?

În povestirea "Un călăreț în cer", Carter Druse este capabil să-și depășească aversiunea față de uciderea cercetașului confederat, reamintind sfatul tatălui său. Ironia este că cercetașul se dovedește a fi tatăl lui Carter Druse.

Ironia actului este intensificată când se dezvăluie la sfârșitul istoriei că Carter Druse știa de fapt că cercetașul confederatului era tatăl lui înainte de a trage trăgaciul. Autorul, Ambrose Bierce, folosește povestea pentru a comenta despre iraționalitatea războiului și pentru a ilustra efectul pe care Războiul Civil îl avea asupra soldaților.