Echilibrul electrostatic este o stare atinsă de conductorii încărcați, în care o sarcină electrică între două conductoare este la o distanță necesară pentru a reduce în mod optim încărcăturile repulsive din interiorul și sub suprafețele conductorilor. Un conductor este un material care permite electronilor să se miște liber în interiorul său de la atom la atom.
Atunci când un conductor dobândește o încărcare excesivă, sarcina se mișcă liber în jurul conductorului într-un mod care reduce forțele respingatoare ale conductorului. Una dintre principalele caracteristici ale unui conductor care a atins echilibrul electrostatic este că sarcina electrică oriunde sub suprafața conductorului sau în interiorul acestuia este zero.
Acest lucru este cel mai bine ilustrat prin examinarea spațiului dintre două cercuri concentrice în care cercul interior și cercul exterior sunt conductorii încărcați. De exemplu, dacă cercul exterior este încărcat pozitiv și cercul interior este încărcat negativ, atunci cei doi conductori ating echilibrul electrostatic doar atunci când spațiul dintre cercuri este doar corect pentru a echilibra încărcăturile negative și pozitive. Astfel, dacă există forțe electrice care rămân în sau sub suprafața fiecărui conductor, ele vor fi atrase de suprafață până când spațiul este adecvat pentru un echilibru între încărcăturile negative și cele pozitive. Acest principiu a fost inițial demonstrat de fizicianul britanic Michael Faraday în secolul al XIX-lea.
