Beowulf, un tânăr războinic geatiș, luptă împotriva lui Grendel nearmonat și cu mâinile goale, folosind forța brută pentru a rupe brațul lui Grendel. Face acest lucru ca un punct de onoare, deoarece Grendel luptă fără arme și Beowulf crede că este greșit să beneficiezi de avantaje neloiale.
Aparent, Beowulf nu știe că Grendel nu poate fi rănit cu arme, așa cum arată și faptul că bărbații lui nu pot nici măcar să zgârie monstrul. Acest punct narativ indică modul în care sentimentul de onoare al lui Beowulf îi asigură că nu face o greșeală critică. De asemenea, poate fi interpretat ca o indicație că Beowulf a ales arma corectă. Se luptă cu o forță primordială, Grendel, cu cele mai primare de arme umane, o forță brută.
Dacă poemul este citit pe un nivel alegoric, Grendel, descendentul lui Cain, este întruchiparea răului, posibil răul din omenire. Luptându-l direct fără arme, Beowulf nu folosește forța fizică, ci voința morală de a învinge răul în el însuși, simțind că este un adevărat erou vrednic de luptă cu mai mulți monștri, cum ar fi mama lui Grendel. Această lectură este întărită de vorbirea ulterioară a regelui Hrothgar, care îi acordă lui Beowulf victorie atât lui Dumnezeu cât și eroului.
