Două poezii engleze care folosesc numeroase aluzii sunt "Paradise Lost" al lui John Milton și T.S. Eliot "Tărâmul deșeurilor." De exemplu, prima linie a "Paradisului pierdut" menționează "prima neascultare a omului", o aluzie la neascultarea lui Adam față de Dumnezeu în cartea Genezei. Allusion este un dispozitiv literar comun, prin care un scriitor trimite în mod intenționat, dar indirect, o altă lucrare, mai ales o semnificație religioasă, mitologică sau literară.
Una dintre cele mai aluzive poezii ale tuturor timpurilor, "Paradisul pierdut" al lui Milton face aluzie la Biblie, "Aeneidul" lui Virgil, "Odiseea" lui Homer și "Orlando Furioso" lui Ludovico Ariosto, toate în primele 20 de linii. Pentru cititorii care sunt familiarizați cu aceste texte, aluziile servesc ca o modalitate de sintagmă de referință a cunoștințelor comune fără a necesita explicații detaliate. Ausuziile localizează, de asemenea, textul aluzat într-un context nou, unde dobândește noi înțelesuri.
Un poet poate, de asemenea, aluzia la surse care nu sunt strict literare. De exemplu, T.S. Poemul lui Eliot "Tărâmul deșeurilor" conține linia "Podul Londrei se încadrează în jos căzând în jos", o aluzie la o rimă comună pepinieră. Această aluzie este, de asemenea, un bun exemplu al modului în care un text aluzat capătă un nou sens în context, deoarece linia care apare cu inima în rima grădinii dobândește un ton mai serios în poemul lui Eliot.
