Temele principale prezente în piesa lui Shakespeare "Macbeth" sunt soarta, voința liberă, realitatea, ambiția și autoritatea regală. Shakespeare dezvoltă aceste teme prin imagini recurente. Cele mai importante motive sunt copiii, sângele, somnul, natura și dihotomia dintre întuneric și lumină.
În "Macbeth", Shakespeare explorează consecințele ambiției urâte urmărite de tactici imorale. O temă strâns legată este puterea inerentă a tronului regal și relația sa cu tirania. Prin temele destinului și a voinței libere a omului, personajele se confruntă cu gradul în care își controlează viitorul.
O altă temă importantă în "Macbeth" este relația dintre realitate și iluzie. Shakespeare "joacă într-o piesă" obligă publicul să recunoască faptul că ceea ce pare a fi adevărat nu este adesea. Această problemă pătrunde în joc, în special în Actul 1. De exemplu, în cea de-a șasea scenă, Duncan laudă luxul și confortul Castelului Cawdor, fără să știe că ocupanții lui îl compun să-l omoare.
Potrivit Royal Shakespeare Company, Shakespeare folosește motivul armoniei naturale pentru a ilustra comportamentul moral, iar întreruperea acestei armonii reflectă imoralitatea. El simbolizează binele și răul cu lumină și întuneric și folosește de asemenea lumina ca simbol al nevinovăției. Sângele indică tiranie și ambiție excesivă, iar copiii simbolizează atât viitorul, cât și măsura în care generația actuală o controlează.
