O interfață grafică de utilizator conține șase caracteristici importante, inclusiv un indicator, un dispozitiv de indicare, pictograme, desktop, ferestre și meniuri. Un GUI desemnează o colecție de programe de calculator care utilizează capacitățile grafice ale unui computer pentru a ușura utilizarea programelor. Interfețele grafice evită necesitatea ca utilizatorii să învețe limbi de programare și coduri de comandă printr-o tastatură.
Un pointer se referă la un simbol pe un ecran pe care un utilizator îl mișcă pentru a selecta comenzi, programe și obiecte. Un pointer tipic este o săgeată înclinată. În programele de procesare a cuvintelor, pointerul se transformă într-o formă a fasciculului I. Un dispozitiv de indicare este hardware-ul computerului care mișcă pointerul. Pe computerele desktop mai mari, acest dispozitiv de indicare este numit un mouse, în timp ce computerele laptop și tabletă au mousepads sau touchscreens. Un dispozitiv de indicare se mută în sincronizare cu programul de indicatori.
Pictogramele denotă imagini mici care reprezintă programe, fișiere și comenzi pentru computere. Mutarea unui indicator peste o pictogramă și selectarea pictogramei activează programul. Desktopul este zona de afișare a ecranului, care permite utilizatorilor să vizualizeze diverse programe. Pictogramele desktop pot fi mutate, organizate și etichetate pentru a se potrivi nevoilor clienților.
Windows împarte ecranul unui computer în diferite zone. Fiecare fereastră afișează un alt program de calculator sau același program care execută diferite funcții. Meniurile permit utilizatorilor să selecteze diverse programe care să fie difuzate.
