Temperatura și dimensiunea particulelor afectează cantitatea de energie cinetică disponibilă pentru difuzie. Concentrația soluției, distanța de difuzie și suprafața membranei și permeabilitatea afectează difuzia netă fără a afecta energia cinetică.
Difuzia apare atunci când moleculele se deplasează aleator folosind energia termică sau cinetică. Moleculele într-o soluție tind să atingă o stare de echilibru, devenind uniform distribuite. În difuzia netă, moleculele se mișcă într-o direcție de la concentrații mai mari la mai mici. Dacă o membrană separă două zone de concentrație diferită a substanței, difuzia netă are loc prin membrană.
Rata de difuzie netă reflectă viteza de atingere a echilibrului, nu viteza moleculelor individuale. Modificările de temperatură se corelează direct cu ratele de difuzie. Temperaturile mai ridicate măresc energia cinetică a unei substanțe, viteze de difuzare a vitezei. Dimensiunea particulelor afectează invers ratele de difuzie. Particulele mai mari necesită mai multă energie cinetică pentru a se mișca, determinând rate de difuzie mai mici decât particule mai mici la aceeași temperatură.
Concentrația soluției conduce la difuzia netă. Cu cât gradientul este mai mare, cu atât mai multe molecule trebuie să se deplaseze pentru a elimina diferențele, sporind difuzia netă. Mai multe particule dispersate trebuie să migreze pe distanțe mai mari înainte de atingerea echilibrului, făcând difuzia netă mai lentă.Membranele au niveluri variabile de permeabilitate, încetinire sau viteză de difuzie netă pentru anumite substanțe. Organismele folosesc această caracteristică pentru a controla mișcarea substanțelor chimice prin spațiile celulare.
