Conceptele abstracte includ libertatea, binele și răul, dragostea, feminismul, succesul, moralitatea și șovinismul. Conceptele abstracte sunt cele pentru care nu există un referent fizic; conceptele cu referințe fizice sunt cunoscute ca concepte concrete.
Filozofii sunt adesea interesați de concepte abstracte, deoarece ridică probleme de ontologie și experiență senzorială. Unii filozofi, începând cu Platon, au argumentat că conceptele abstracte sunt subiectul principal care trebuie studiat în filosofie sau metafizică.
Problema gândirii abstracte față de cea concretă este relevantă în studierea dezvoltării mentale și psihice a copiilor. Copiii mici nu sunt capabili să gândească abstract. De exemplu, așa cum subliniază Asociația pentru leziuni cerebrale din statul New York, un copil de 2 sau 3 ani care citește cartea lui Dr. Seuss "Ouă verde și șuncă" este, de obicei, capabilă doar să înțeleagă povestea în mod concret ca cea a o persoană care nu vrea să mănânce ouă verzi și șuncă și poate că poate înțelege că este vorba despre schimbarea minții sale. La un nivel abstract, povestea se referă la ideea abstractă că oamenii pot schimba modul în care gândesc sau simt chiar și atunci când nu cred că pot. Un copil poate ajunge să înțeleagă acest gând abstract, având în vedere că un adult îl discută cu el, mușindu-l astfel pe copil mai aproape de abilitatea de a înțelege concepte abstracte.
