Caracteristicile unui text non-fiction includ prezența unui cuprins, titluri, legende, diagrame, diagrame, grafice, un glosar și un index. În plus, subiecții de non-ficțiune sunt reali și nu sunt imaginați sau alcătuiți, fiind subiecții din ficțiune.
O altă caracteristică a non-ficțiunii este prezența unui narator, care este o persoană reală și adesea autorul textului. Textele non-fiction sunt, de asemenea, scrise pentru o anumită audiență și scop, care influențează puternic informațiile incluse în text. Cele mai frecvente tipuri de non-ficțiune sunt narative, expository, descriptive și persuasive.
Narațiunea fantezie spune, de obicei, o poveste reală, o experiență sau o idee reală sau contează un eveniment. Exemple de astfel de non-ficțiune sunt autobiografiile, memoriile, eseurile personale și jurnalele. Exprimarea non-ficțiune se referă la un text care informează sau explică un subiect, un exemplu al cărui raport este de cercetare. Descriptive non-fiction utilizează detalii pentru a ajuta cititorul să-și imagineze un loc sau o persoană adevărată. Un exemplu de non-fiction descriptiv este o observație științifică. Persuasive non-fiction este un text care încearcă să convingă sau să schimbe modul de gândire al cititorului, prezentând fapte și detalii pertinente. Un discurs politic sau un editorial sunt exemple de acest tip de ficțiune. Un exemplu specific și bine cunoscut al non-ficțiunii este "Anne Frank: Jurnalul unei tinere fete", care reflectă viața lui Anne Frank în timpul petrecut ca evreu în Europa în timpul celui de-al doilea război mondial.
