Cele patru abordări de cercetare sunt calitative, cantitative, pragmatice și participative. Fiecare dintre aceste abordări oferă avantaje și dezavantaje procedurale unice.
Metoda cantitativă este strâns legată de filozofia pozitivistă și post-pozitivistă. Aceasta implică colectarea datelor și transmiterea lor în modele numerice care pot fi evaluate și manipulate pentru a ajunge la concluzii despre un anumit experiment sau un set de date. Ea pune un accent puternic pe obiectivitate.
Metodologia calitativă încearcă să verifice sensul latent sub comportamentul uman. Acest lucru se realizează în primul rând prin observarea și păstrarea înregistrărilor. Este un model mult mai specific decât metoda cantitativă, concentrată mai intens pe obținerea informațiilor aplicabile unei situații date. Nu transferă ușor această descoperire în mediul generalizat.
Abordarea pragmatică pune deoparte considerentele filosofice în favoarea unei căi cele mai accesibile. Depinde de presupuneri intuitive și educate cu privire la metodele care vor oferi rezultatele cele mai bine direcționate. De asemenea, uneori amestecă sau folosește interschimbabil metodele calitative și cantitative pentru a-și raționaliza procesele.
Modelele de cercetare participative sau de advocacy sunt adesea motivate politic și încearcă să includă vocile grupurilor oprimate sau marginalizate. Această metodă se ocupă de privilegiul inerent al înființării și de ameliorarea acestui privilegiu prin includere.
