În "Tragedia lui Hamlet, Prințul Danemarcei" al lui William Shakespeare, personajul titlului suferă de o serie de defecte de caracter, dar cel mai proeminent din joc este întârzierea. Prin întârzierea răzbunării sale unchiul său Claudius, Hamlet devine responsabil pentru moartea a câtorva alte personaje majore, inclusiv iubitul său Ophelia și mama sa Gertrude.
Defecțiunea tragică (sau "hamartia") este o idee derivată din "Poetica" lui Aristotel, care spune că fiecare erou tragic trebuie să aibă un defect major care duce la căderea lui. "Hamletul" lui Shakespeare creează un personaj a cărui defecte pot fi dificil de determinat deoarece se schimbă pe parcursul piesei. În plus, este greu de spus doar din text dacă unele trăsături caracteristice sunt autentice sau câte ar putea fi produsul nebuniei sale prefăcute. Cu toate acestea, cele mai grave consecințe ale jocului ar fi putut fi atenuate sau chiar evitate dacă Hamlet a acționat rapid în loc să aștepte și să dezbată. Actorul Lawrence Olivier numește "Hamlet" "tragedia unui bărbat care nu și-a dat seama."
Hamlet este un om educat, artistic și filosofic, care se luptă să accepte moartea tatălui său și petrece mult timp analizând și contemplând orice decizie pe care o ia. Hamlet se ocupă de o mulțime de emoții conflictuale, cum ar fi mândria și îndoiala de sine sau de nebunie și timiditate, și tot conflictul intern îi împiedică să-și exercite în mod eficient răzbunarea noului rege, Claudius. Hamlet are o ocazie perfectă de a ucide pe Claudius în Actul 3, dar el se vorbește de el. Mai târziu, în același act, el crede că observă că Claudius îl spionează, așa că Hamlet panică și stăpânește umeritorul, care se dovedește a fi Polonius. Așteptând prea mult timp și acționând la momentul nepotrivit, el cauzează din nefericire moartea copiilor lui Polonius, a prietenilor săi Rosencrantz și Guildenstern, a propriei sale mame și a lui însuși pentru a ucide pe Claudius în scena finală.
