Memoria computerului facilitează accesul la date pe termen scurt, în timp ce spațiul de stocare pe computer permite accesul pe termen lung. Stocarea include unități (solid, flash, optic, hard) și memorie include cipuri DRAM, SDRAM și RDRAM care își pierd datele stocate imediat după ce computerul este oprit.
Datele stocate pe hard disk sunt permanente și rămân intacte chiar și atunci când computerul este oprit. Dacă un fișier este șters, numai calea către fișier este eliminată, dar nu și datele în sine. Acesta este motivul pentru care este posibilă recuperarea informațiilor șterse de pe un hard disk. Singura modalitate de a șterge definitiv un fișier este formatul unității.
Memoria facilitează accesul rapid al fișierelor de pe hard disk. Când se execută o aplicație, procesorul preia datele de pe hard disk și le încarcă instantaneu în memoria RAM. Cantitatea de memorie RAM pe calculator determină câte aplicații pot rula simultan. Când un spațiu pe hard disk al unui computer este desemnat să acționeze ca RAM, devine memorie virtuală. Memoria virtuală poate fi utilizată pentru a îmbunătăți performanța atunci când nu este suficient RAM.
Computerele au, de asemenea, o cantitate mică de memorie numai pentru citire (ROM) care conține instrucțiuni semi-permanente sau permanente necesare pentru pornirea calculatorului și verificarea componentelor hardware. Un exemplu de informație stocat în ROM este BIOS-ul.
