DSL, scurt pentru linia de abonat digital, este un termen larg pentru o conexiune digitală de date de mare viteză care utilizează aceeași cablare ca o linie telefonică obișnuită. DSL-ul asimetric sau ADSL este un tip specific de conexiune DSL care împarte frecvențele utilizate pentru a transmite date, ceea ce oferă viteze de descărcare semnificativ îmbunătățite, cu costul vitezei de încărcare mai lentă.
DSL a fost dezvoltat și patentat în 1988 de către Bell Communications Research, Inc. Principalele avantaje ale DSL în acea perioadă au fost viteza pe care a oferit-o și faptul că, pentru prima dată, a permis oamenilor să utilizeze serviciul de internet și telefon la acelasi timp. Principalul dezavantaj a fost că puterea semnalului digital a scăzut pe măsură ce distanța de la biroul central al furnizorului a crescut.
Deși folosește aceleași cabluri ca și tehnologiile anterioare, DSL trimite informații digitale. Acest lucru crește considerabil cantitatea de informații care pot fi transmise simultan. ADSL este cel mai comun tip de conexiune DSL. Opusul ADSL este SDSL, care reprezintă linia de abonat digital simetric. SDSL oferă o conexiune de date de mare viteză care oferă o prioritate egală vitezei de încărcare și descărcare. Alte tipuri de DSL includ linia de abonat pentru protocolul de Internet, linia de abonat digital adaptabilă la viteză, Uni-DSL și Etherloop.
