Datele digitale se referă la informații stocate în zerouri și altele, în timp ce datele analoage se referă la alte metode de stocare. În timp ce datele digitale au înlocuit în mare măsură datele analogice, unele preferă tehnicile de stocare analogice. Multe înregistrări analogice au fost înlocuite prin stocare digitală.
Datele digitale sunt stocate ca date și zerouri, care pot fi reprezentate în mai multe moduri. O porțiune încărcată dintr-o unitate magnetică poate reprezenta o singură, în timp ce o parte neîncărcată ar putea reprezenta un zero. CD-urile utilizează caneluri microscopice pentru a reprezenta unități și zerouri. Nu există valori intermediare cu date digitale care să faciliteze transferul între diferite medii.
Datele analoage sunt un termen creat pentru ao diferenția de datele digitale. Înregistrările și casetele sunt forme de stocare analogică a datelor; documentele tipărite sunt de asemenea considerate analogice. Datele analitice tinde să fie mai lente decât datele digitale, însă pot fi și mai precise. Deoarece datele analoage permit valori intermediare, unii cred că oferă o calitate superioară.
Unele suporturi de stocare pot fi utilizate atât pentru date analoge cât și digitale. Banda este utilizată pe scară largă pentru înregistrări analogice în setări profesionale, însă poate fi utilizată și pentru a stoca una și zerouri pentru a fi folosită cu computerele, iar multe companii folosesc în continuare casete pentru copii de rezervă pentru hard disk.
