Caracteristicile majore ale artei baroce au inclus efecte dramatice care accentuează mișcarea și dinamismul pentru a crea o stare emoțională sporită în privința spectatorului. Perioada barocă în arta occidentală a început în jurul anului 1600 și sa încheiat în jurul anului 1750.
arta picturii barocice a folosit efecte puternice de perspectivă, culori îndrăznețe, figuri suprapuse, compoziții dense și amestecarea unei lumini intense și a unui întuneric profund. Aceste picturi au avut tendința de a prezenta momente de drama și tensiune, cum ar fi viziunile extatice, martiriul și moartea. Unele exemple clasice de pictura în stil baroc includ "Judith Slaying Holofernes" de Artemisia Gentileschi, "The Rape of the Sabine Women" a lui Nicolas Poussin și "The Night Watch" de Rembrandt van Rijn.
Sculptura barocă a subliniat și mișcarea, cu cifre care se întind sau se învârt în jurul unui punct central. Spre deosebire de sculpturile din perioadele anterioare, sculpturile baroc au avut unghiuri ideale multiple de vizionare, permițând unui telespectator să se plimbe prin muncă și să o experimenteze recent din fiecare perspectivă. Sculptorul baroc tipic a fost Gian Lorenzo Bernini, al cărui "Ecstasy of St. Teresa" și "Apollo și Daphne" au reprezentat evenimente dramatice cu îmbrăcăminte de lux și efecte emoționale intense.
Perioada barocă se regăsește și în arhitectură. Clădirile proiectate în această perioadă au avut tendința să includă un spațiu central gol, înconjurat de scări monumentale. Aceste clădiri aveau adesea colonade, cupole și ornamente extreme, care adesea includau sculpturi și artă grafică în plus față de formele arhitecturale clasice. Acțiunile de arhitectură barocă majoră includ Fântâna Trevi din Roma, Biserica Sf. Nicolae din Praga și întregul oraș Noto din Sicilia.
