"Soția lui Bath's Tale", din "Canterbury Tales" a lui Chaucer, este un exemplu, o poveste care ascunde o polemică cu subtilități politice și religioase serioase ca un portret farsc al unei femei blestemate. Subtextul acestei povestiri este că soția este profund eretică pentru a insista asupra drepturilor ei în fața opresiunii oficiale din partea autorităților religioase și seculare ale zilei.
Povestea Soției lui Bath se deschide cu un prolog care este mai lung decât povestea în sine. În prolog, soția admite că ea "avea cinci soți la ușa bisericii". Adică, ea a fost căsătorită de cinci ori, neobișnuită și încruntată de biserica din secolul al XIV-lea. Soții ei continuă să moară și uneori găsește un nou soț la ultima înmormântare. Ea pretinde că are încredere în experiența asupra autorității bisericii sau a scripturilor și, la un moment dat, nu este de acord în mod deschis cu o opinie declarată a lui Isus. Povestea ei este de un vechi hag în timpul regelui Arthur care devine frumos pentru că "a câștigat suveranitatea" asupra soțului ei.
Soția lui Bath este o critică îngrozitoare a imaginii bisericii medievale a femeilor ca subordonată și în mod inerent păcătoasă. Ca o caricatură farsă, soția este liberă să facă mai multe puncte împotriva ortodoxiei timpului care altfel ar fi fost în mod deschis eretică. Povestea ei a fost modul lui Chaucer de a critica atât patriarhia cât și prudența.
