Potrivit Encyclopaedia Britannica, ventilațiile se formează atunci când nisipul sau alte particule erodate de suprafața pietrei, rezultând în fațete lustruite, aplatizate. Aceste fațete sunt tăiate în ordine și corelate cu direcția vântul care a suflat sunetul care le-a erodat. Ventifactele se găsesc în principal în zonele aride sau în zonele cu vegetație puțin sau deloc.
Cu eroziunea ulterioară, piatra își poate pierde echilibrul, expunând o altă suprafață efectelor vântului. Ventifactele sunt în mare parte formate din roci tari în condiții extreme de aridă. Potrivit Asociației Internaționale de Geomorfologie, ventilațiile se dezvoltă în zone cu nisip abundent și vânt care depășesc pragul necesar circulației nisipului. În majoritatea cazurilor, forma și natura lor depind de compoziția, forma și textura rocii originale. Contrar a ceea ce mulți cred, ventilațiile nu trebuie să fie mari. În funcție de modul în care se formează, ele pot fi mici pietre plate care se potrivesc cu ușurință în palmă sau în dimensiunea unei remorci. Este obișnuit ca textura ventilaților să fie rezultatul variațiilor de duritate petrologică sau mineralogică prezente în stâncă. Pe de altă parte, poate fi și rezultatul texturii primare a stâncii.
