Delta râului se formează prin depunerea sedimentelor din râu, când încetinește să se alăture unui corp mai mare de apă. Râurile care se mișcă relativ repede pot purta cantități uriașe de sedimente erodate din bănci, cu viteza fluxului lor, menținând sedimentele de la așezarea la fundul râului. Când râul se alătură unui ocean sau altui corp, încetinirea apei permite sedimentului să se așeze.
În special, oceanele au valuri pentru a descompune depozitele de sedimente, dar unele râuri transporta suficient sediment pentru a-l acumula oricum. Când sunt depuse multe straturi de sedimente, ele încep să afecteze debitul râului. Adesea, blochează patul râului atât de mult încât nu poate duce fluxul râului, iar râul începe să se dezvolte în mai multe căi navigabile mai mici. Aceasta creează modelul clasic ramificat al deltvei râurilor.
Delta sunt structuri importante, care adăpostesc atât viața oamenilor, cât și cea animală, uneori din abundență. Delta râului Nil, de exemplu, a susținut civilizația egipteană de mii de ani. Pentru alte organisme, această întâlnire a sării și a apei proaspete în mișcare le permite o diversitate remarcabilă a vieții. Unele organisme se specializează în supraviețuirea în aceste medii unice, iar multe animale marine folosesc deltele ca paradisuri temporare, relativ sigure.
