Imaginile botanice au fost folosite simbolic în artă, literatură și practică culturală ca metafore pentru caracteristicile morale, cum ar fi virtutea și pacea. Florile au fost de asemenea folosite ca reprezentări ale zeilor și zeițelor și simbolurilor proceselor naturale, în special cele legate de reproducere și de moarte. Florile simbolizează multe concepte în funcție de context și de cultura. Florile specifice corespund simbolurilor specifice culturii.
Florile sunt adesea folosite în picturi ca amintiri ale recompensei naturii, împreună cu o declarație despre natura tranzitorie a vieții. De asemenea, florile simbolizează trezirea sexuală sau înflorirea, mai ales în ceea ce privește sexualitatea și organele reproductive ale femeilor. În culturile occidentale, trandafiri, iasomie și lalele roșii simbolizează de obicei dragostea, margaretele reprezintă nevinovăția tinerească, iar laura reprezintă victoria. În creștinism, un crin alb simbolizează puritatea, castitatea și Fecioara Maria.În mitologie, florile apar adesea ca metafore pentru virtute și viciu. Un exemplu este povestea lui Narcissus, tânărul deșert care sa îndrăgostit de propria sa reflecție și a fost pedepsit transformându-se într-o floare care poartă numele său.
În China budistă, florile celor patru anotimpuri reprezintă ciclul unui an: orhideea simbolizează primăvara, lotusul este vară, crizantema portretizează toamna, iar floarea prunului este iarna. Florile de cireșe au reprezentat mult ciclul budist al vieții, iar acest simbol a fost recreat de artiștii din arta japoneză.
