Pionierii americani purtau îmbrăcăminte concepute pentru practică și durabilitate, cel mai adesea făcute de femeile din gospodărie. Pionierii aveau nevoie de maneci lungi pentru a-si proteja bratele de razele soarelui sau a plantelor si de pantofii rezistenti pentru a suporta tulpina semnificativa de la mers. Ei purtau și pălării cu brime pentru a-și proteja ochii și fețele de la soare.
Îmbrăcămintea simplă cu elemente de fixare simple, cum ar fi legăturile sau butoanele, au fost preferate, deoarece acestea erau ușor de efectuat și reparate. Femeile purtau adesea manecute pe fundul fustei, nu ca pe o declarație de modă, ci ca pe o cale de a prelungi îmbrăcămintea care sa diminuat sau că au depășit. Ei au folosit de asemenea manecute pentru a inlocui fundul fustei obosite pe fuste altfel bune. Bărbații purtau bretele pentru a ține pantalonii cu talie liberă. Copiii îmbrăcați ca părinții lor, adesea îmbrăcați în haine vechi, pentru a le potrivi. Chiar și hainele uzate erau rareori aruncate. În schimb, au fost tăiate și folosite pentru păturile pieptene, cârpe de curățat sau umplute.
Pentru pionierii timpurii, țesătura a fost dificilă, așa că femeile s-au rotit și au îmbrăcat propria cârpă, adesea un amestec de bumbac și lână numit "linsey-woolsey". Mai târziu, după ce pionierii s-au mutat spre vest în câmpiile fără copaci, a fost mai ușor să achiziționăm o cârpă întregă de la comercianți decât să transportați sau să construiți un nou război. Pionierii au optat pentru țesături robuste, de lungă durată, cum ar fi mușchi grosieri și twills.
Deoarece îmbrăcămintea era în cea mai mare parte realizată manual de soții și fiice, puțini oameni aveau dulapuri mari. Când a fost rece, pionierii pur și simplu puneau mai multe straturi decât să investească în haine mai grele, iar femeile purtau șorțuri pentru a proteja fuste și rochii mai valoroase.
