Un serviciu de solidaritate este un timp de reflecție similar cu o masă creștină sau un alt serviciu religios. Este menționat în cartea lui Aldous Huxley, "Lumea Nouă curajoasă".
În carte, Huxley folosește un serviciu de solidaritate pentru a defini un timp religios de reflecție pentru personajele din carte. Autorul face acest lucru pentru a permite personajelor să apară religioase fără a comite personajele unei singure religii. Religia este, în schimb, un moment pentru ei să-și contemple propriile credințe religioase și modul în care se simt în legătură cu lumea.
În timp ce serviciul de solidaritate este menit să funcționeze pe o paralelă cu o abordare mai tradițională a religiei, caracterele cărții o folosesc ca o oarecare batjocură a serviciilor religioase tradiționale. Personajele se închină zeului cărții și cântă imnuri care sunt similare cu imnurile cîntate în serviciile tradiționale. La sfârșitul serviciului de solidaritate, biserica tradițională este mai mult batjocorită atunci când participanții la serviciu sunt rugați să-și dea între ei dorințele lor pământești. O orgie începe să nu se întâmple într-o lume religioasă mai tradițională, deoarece participanților li se cere, de obicei, să se abțină de la a le oferi dorințelor lor pământești.
