O sursă nonprint este un material de referință care nu este în formă scrisă. Cu toate acestea, o sursă neimprimată, cum ar fi Internetul, poate include informații de imprimare.
Sursele neimprimate includ imagini, filme, emisiuni de televiziune, producții radio și înregistrări muzicale. Una dintre metodele cele mai eficiente de a face față surselor non-tipice este prin a pune întrebări, conform lui Frank Baker, consultant media pentru echipa de stat în domeniul artei limbii engleze din Departamentul de Stat din Carolina de Sud. Prin clasificarea informațiilor în funcție de categoria în care aparțin, se intensifică gândirea critică și vizionarea critică. Aceste abilități sunt elemente esențiale în ceea ce se numește "educație mediatică".
