Poemul lui Robert Frost "Focul și gheața" utilizează figuri de vorbire, cum ar fi paradoxul, synecdochele, subestimarea și aliterația. Un paradox are elemente contradictorii care ar putea fi adevărate, un synecdoche este o parte din ceva reprezintă întregul său, o subevaluare sub-subliniază și o alliterație are linii care încep cu același sunet.
În poezie, linia "Dar dacă a trebuit să piară de două ori" este un paradox, în timp ce folosirea synecdoche este în "Căldura iubirii și a frigului de ură sunt văzute ca având putere cataclismică". În plus, în primele două rânduri se află aliterația care începe cu "Unii zic", în timp ce ultimul cuvânt "suficient" subliniază subestimarea poemului cu ironie. Cu natura distructivă a emoțiilor umane ca temă, poemul liric dă un indiciu lui "Inferno" lui Dante Alighieri în cele nouă linii.
