Pseudocodul explică un algoritm de programare în termeni logici și raționali în formatul liniilor de programare fără a crea un cod de programare real. Pseudocodul ajută programatorii să vizualizeze pașii necesari pentru a scrie programe cu funcții matematice, logică booleană și parametri care produc diferite ieșiri.
De exemplu, un pseudocod include liniile simple "Dacă gradul elevului este mai mare sau egal cu 60 /Print" passed "/else /Print" failed "." Acest pseudocod explică un algoritm care arată dacă o persoană a eșuat sau nu o clasă. Numărul de intrare, fie peste 59 sau sub 60, determină unul din cele două rezultate din program.
Chiar dacă această verbiaj exact nu poate fi folosit într-o anumită limbă de programare, pseudocodul pare să fie câteva linii de text de programare pe calculator. Un pseudocod urmează formatul unei limbi, dar nu neapărat sintaxa precisă. Verbiajul pseudocodului reduce cuvintele oferind în același timp programatorilor posibilitatea de a stabili câte linii de text sunt necesare pentru un program.
Trei principii de bază ale programării sunt urmărite într-un pseudocod care include secvența, în timp ce și dacă-apoi-alte construcții. O secvență este o funcție liniară în care o sarcină are loc direct după alta. O construcție în timp este o buclă repetitivă cu anumiți parametri la început care continuă până când criteriile nu corespund standardelor date. O clauză if-then-else face o alegere între două acțiuni diferite.
