Simbolurile de hartă de bază includ, dar nu se limitează la, stele care indică capitale politice, cercuri pentru orașe sau orașe, triunghiuri inversate pentru munți și linii ondulate pentru râuri. Legendele din harta sunt instrumente esențiale care permit cititorilor să înțeleagă ce este reprezentat pe o hartă.
Simbolurile de bază din legendă trebuie să fie limitate la minimul necesar. De exemplu, o hartă simplă a națiunilor în timpul celui de-al doilea război mondial poate folosi o singură culoare pentru a desemna toate puterile aliate, alta pentru a indica Puterile Axei și a treia culoare pentru a indica cele care au rămas neutre. Utilizarea culorilor ca simboluri legende de bază se extinde și în multe alte zone. O serie de hărți oferite de Asociația pentru resurse educaționale canadiene folosesc culori pentru a ilustra totul, de la diferențele de vârstă la biodiversitatea climei până la modelele de eroziune a zonelor umede. Alte legende ale hărții se ocupă de circumstanțe mult mai simple. O hartă de la Teach Engineering, de exemplu, prezintă un aspect rudimentar pentru o zonă de camping, cu un triunghi verde simbolizând locul de campare, o linie punctată pentru o traseu de drumeție și două linii încrucișate care indică un vârf.
Două dintre cele mai importante și simboluri de bază pe care cititorul le găsesc într-o legendă a hărții sunt săgețile direcționale și marcatorii de scară. Săgețile direcționale ar putea indica o singură direcție în raport cu locul în care persoana este în picioare, cum ar fi Nordul. Acest lucru permite persoanei să stabilească toate cele patru direcții și să-și câștige rolul. Marcajele de scalare indică cititorului, folosind rapoarte simple, de câte ori este mai mică conturul zonei pe o hartă decât zona pe care o descrie. Un raport comun poate fi un inch pe hartă reprezentând o milă în spațiul real.
