Un agent de clătire este un dispozitiv de uscare care conține agenți activi de suprafață, care sunt substanțe chimice care reduc tensiunea superficială a apei. Acest lucru previne formarea picăturilor de apă pe vase după ciclul de spălare. În schimb, apa rămâne ca o foaie subțire care se îndepărtează de feluri de mâncare pentru o uscare mai rapidă și mai aprofundată.
Chiar și apa moale poate lăsa urme de minerale precum calcarul și creta. Pe lângă accelerarea timpilor de uscare, un agent de clătire previne formarea de pete de apă, care sunt depozite minerale rămase în urmă atunci când apa se evaporă.
Surfactanții sunt utilizați pe scară largă în fabricarea săpunurilor și a produselor farmaceutice. Aceste substanțe chimice sunt, de asemenea, adesea găsite în vopsea, cerneală, balsam de țesături, șampon și pastă de dinți. Agenții tensioactivi au aplicații în combaterea incendiilor moderne. De-a lungul anilor, o serie de organisme și-au exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care agenții tensioactivi afectează mediul global. Cu toate acestea, concentrațiile scăzute de agenți sulfatanți par să producă efecte negative minime. În urma scurgerii de petrol de la Deepwater Horizon din 2010, în Golful Mexic au fost pulverizate cantități mari de surfactanți organici. Se credea că această tactică ar putea ajuta microbii să scuture uleiul vărsat.
Unii oameni folosesc oțet alb ca alternativă naturală pentru clătire. Datorită naturii sale acide, totuși, oțetul ar putea provoca deteriorarea mașinilor de spălat vase.
