Cele patru funcții de bază ale unui sistem informatic sunt de intrare, prelucrare, ieșire și stocare. Aceste patru funcții sunt denumite colectiv ca modelul IPO + S și sunt folosite pentru a preda fundamentele sistemelor informatice.
Intrarea colectivă se referă la toate resursele utilizate pentru crearea unui program. Aceasta constă, de obicei, dintr-un programator care introduce cod într-un calculator cu o tastatură.
Procesarea în mod colectiv se referă la toate funcțiile interne pe care le utilizează computerul pentru a controla și a face sens de informație. Componentele cele mai de bază sunt o unitate de control, o unitate logică aritmetică și o memorie de acces aleatorie pentru stocarea temporară. Acesta reprezintă un model foarte simplu al unui computer. Calculatoarele moderne vor adăuga alte componente de procesare, cum ar fi un sistem de operare multitasking.
Ieșirea este afișarea informațiilor către utilizator. Acest lucru poate apărea prin intermediul monitorului, prin intermediul difuzoarelor audio sau prin intermediul unei imprimante. Ieșirea poate fi de asemenea scrisă pe un dispozitiv de stocare ca un CD-ROM sau unitate flash.
Stocarea constă în orice mijloace prin care datele pot fi salvate permanent. Unele exemple includ hard disk-uri interne și externe, dischete, CD-uri, DVD-uri și stick-uri de memorie. Această componentă nu a fost întotdeauna prezentă în modelul IPO, deoarece nu este strict necesar ca un computer de bază să funcționeze, dar a fost adăugat ca o memorie fizică permanentă care a devenit o parte standard a tuturor computerelor moderne.
